Răspunderea materială a militarilor

RĂSPUNDEREA MATERIALĂ A MILITARILOR - REGIMUL JURIDIC ȘI ANALIZĂ COMPARATIVĂ

Răspunderea materială a militarilor este reglementată în principal prin Ordonanța Guvernului nr. 121 din 1998, care stabilește cadrul legal pentru recuperarea prejudiciilor cauzate de către militari în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Acest act normativ definește condițiile în care militarii pot fi trași la răspundere materială, precum și procedurile de recuperare a pagubelor produse. În aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 121/1998 pentru personalul militar din cadrul Ministerului Afacerilor Interne au fost emise Instrucțiunile nr. 114/2013, abrogate ulterior prin Instrucțiunile nr. 152/2024.

Nu de puține ori Ordonanța Guvernului nr. 121 din 1998 a fost supusă controlului de constituționalitate, însă cea mai relevată decizie a Curții Constituționale este Decizia nr. 649 din 15.12.2022, care a reformat efectiv întreaga procedură de angajare a răspunderii materiale.

Astfel, prin Decizia nr. 649 din 15.12.2022, publicată în M. Of. nr. 103 din 07.02.2023, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate ridicată în dosarul nr. 30512/3/2021* și a constatat faptul că dispozițiile art. 25, 27-43 și 47 din Ordonanța Guvernului nr.121/1998 privind răspunderea materială a militarilor sunt neconstituționale. 

În esență, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței sale, în condițiile statului de drept, valoare consacrată prin art.1 alin.(3) din Constituție, răspunderea patrimonială pentru daune se impune să se stabilească de către instanțele judecătorești, care, potrivit art. 124 alin. (1) din Constituție, înfăptuiesc justiția în numele legii.

Prin urmare, reglementarea competenței autorității pretins păgubite de a emite o decizie de imputare, precum și conferirea caracterului de titlu executoriu al acesteia, prevăzute de art.25 din OG nr.121/1998, sunt distonante în raport cu principul statului de drept și al securității juridice, inducând arbitrariu, subiectivism și un caracter aleatoriu în desfășurarea raporturilor de muncă, ceea ce este contrar art.1 alin. (3) și (5) din Constituție.

Având în vedere că procedura de angajare a răspunderii materiale a militarilor se grefează pe dispozițiile art.25 din O.G. nr.121/1998, Curtea a constatat, pentru aceleași motive, și neconstituționalitatea art.27-43 și art.47 din Ordonanța Guvernului nr.121/1998. 

În principiu, dispozițiile legale declarate neconstituționale stabileau recuperarea pagubelor prin decizie de imputare, căile de atac, ipotezele în care se putea solicita repunerea în termenul de efectuare a cercetării administrative, organizarea și funcționarea Comisiei de Jurisdicție a Imputaților, ș.a.m.d.

Prin Legea nr. 279 din 17.10.2023, O.G. nr. 121/1998 a fost modificată în acord cu considerentele Curții Constituționale, fiind republicată începând cu data de 09.01.2024, dându-se textelor acesteia o nouă numerotare. Prin urmare, vom arăta în continuare care sunt principalele elemente de noutate reglementate prin noul cadru legal, inclusiv din punct de vedere comparativ cu forma în vigoare a O.G. nr. 121/1998, anterioară republicării.

                                                                                         ***

Termenul pentru efectuarea cercetării administrative: 180 de zile de la data la care comandantul/șeful unității în care s-a produs paguba sau, după caz, comandantul sau șeful eșalonului superior ori comandantul sau șeful structurii de control specializate a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei. NU mai există posibilitatea de prelungire a termenului. (Art. 21 din OG nr. 121/1998).

Suspendarea cercetării administrative: În situația în care, din motive temeinic justificate, nu sunt îndeplinite condițiile pentru finalizarea cercetării administrative în termenul prevăzut la art. 54 alin. (4), comandantul sau șeful eșalonului superior poate aproba suspendarea efectuării cercetării administrative până la eliminarea cauzei care a împiedicat efectuarea cercetării acesteia. În concluzie, spre deosebire de vechea reglementare din cuprinsul Instrucțiunilor MAI nr. 114/2013, suspendarea cercetării administrative o poate dispune doar comandantul/șeful celui la nivelul căruia s-a dispus efectuarea cercetării. (art. 55 din Instrucțiunile MAI nr. 152/2024).

Recuperarea sumelor, bunurilor sau serviciilor 

                            Forma anterioară: efectuarea unei cercetări administrative pentru recuperarea sumelor, bunurilor și serviciilor de care a beneficiat personalul propriu în mod direct și, după caz, semnare angajament de plată sau emitere decizie de imputare. (art. 20 din O.G. nr. 121/1998 și art. 8 - 9 din Instrucțiuni MAI nr. 114/2013)

                                    Forma în vigoare: întocmire notă de constatare de către organul de specialitate al unității păgubite pentru recuperarea sumelor, bunurilor și serviciilor de care a beneficiat personalul propriu în mod direct și, după caz, semnare angajament de plată sau promovare acțiune în contencios. (art. 18 din O.G. nr. 121/1998 și art. 21 – 23 din Instrucțiuni MAI nr. 152/2024)

                           Cu alte cuvinte, pentru recuperarea sumelor, bunurilor și serviciilor de care a beneficiat personalul propriu nu se mai efectuează cercetare administrativă, urmând ca acestea să fie recuperate în baza notei de constatare întocmită de organul de specialitate al unității păgubite. Aceste dispoziții sunt aplicabile inclusiv când comandantul/șeful este beneficiarul sumelor, bunurilor și serviciilor. 

Suspendarea cercetării în situația sesizării organelor de urmărire penală  

                                  Forma anterioară: Dacă, în cursul cercetării administrative, comisia de cercetare apreciază că faptele prin care s-au produs pagubele constituie infracțiune, sesizează parchetul competent și continuă cercetarea administrativă sau, după caz, solicită suspendarea efectuării cercetării administrative comandantului care a dispus-o, până la soluționarea definitivă a dosarului penal. (art. 44 din O.G. nr. 121/1998 și art. 127 din Instrucțiuni MAI nr. 114/2013)

                                  Forma în vigoare: Dacă, în cursul cercetării administrative, comisia de cercetare apreciază că faptele prin care s-au produs pagubele constituie infracțiune, întocmește un proces-verbal despre împrejurările constatate, care constituie act de sesizare, potrivit art. 61 alin. (1) lit. b) și art. 291 Cod procedură penală. Concomitent, comisia de cercetare administrativă întocmește și proiectul actului prin care se constată întreruperea cursului termenului prevăzut la art. 54 alin. (4) pentru efectuarea cercetării. (art. 24 din O.G. nr. 121/1998 și art. 75 din Instrucțiuni MAI nr. 152/2024)

Prin noua reglementare s-a stabilit că nu mai este necesară efectuarea unei cereri de suspendare a cercetării administrative, termenul pentru efectuarea cercetării fiind întrerupt de drept de la data întocmirii procesului – verbal de sesizare. După soluționarea dosarului penal va curge un termen de aceeași durată ca cel stabilit inițial, având în vedere natura juridică a întreruperii termenului de prescripție.

În situația în care intervine suspendare cercetării administrative pentru alt motiv în afară de sesizarea organelor de urmărire penală, în condițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 121/1998 și ale art. 55-57 din Instrucțiunile M.A.I. nr. 152/2024, cadrul normativ stabilește că intervine suspendarea termenului de cercetare administrativă, nu întreruperea acestuia.

În această situație, în cuprinsul art. 57 alin. (1) și (2) din Instrucțiunile M.A.I. nr. 152/2024 s-a stabilit că după eliminarea cauzei care a împiedicat efectuarea cercetării administrative, comisia de cercetare administrativă reia cercetarea, consemnând în cuprinsul procesului-verbal încheiat la finalizarea activității și aspectele referitoare la suspendarea cercetării administrative. De la data când cauza de suspendare a încetat, prescripția își reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului și timpul scurs înainte de suspendare, în acord cu dispozițiile art. 2.534 alin. (1) Cod civil.

De exemplu, dacă de la data dispunerii cercetării administrative și până la data finalizării procesului – verbal de cercetare administrativă se identifică un motiv temeinic justificat care să necesite suspendarea cercetării administrative de către comandantul eșalonului superior, la eliminarea cauzei care a împiedicat efectuarea cercetării va fi avut în vedere și termenul epuizat până la solicitarea aprobării suspendării.

Sesizarea instanței de contencios administrativ competente

În termen de 3 zile de la data aprobării procesului verbal de cercetare administrativă, comisia procedează în felul următor (art. 74 din Instrucțiunile MAI nr. 152/2024):

- predă dosarul cercetării administrative structurii de asistență juridică; 

- transmite o copie a procesului – verbal de cercetare administrativă structurii financiar – contabile, care are obligația de a înregistra valoarea pagubei în evidența contabilă a unității, în termen de maxim 40 de zile; 

- în termen de 3 zile de la data înregistrării în evidența contabilă, structura financiară informează structura juridică despre efectuarea acestei operațiuni; 

- structura de asistență juridică promovează acțiunea civilă la instanța de contencios administrativ competentă în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data primirii dosarului, fără însă a se depăși termenul general de prescripție.

Sesizarea organelor de urmărire penală

-dacă în cursul cercetării administrative rezultă suspiciuni rezonabile că faptele prin care s-au produs pagubele constituie infracțiuni, comisia întocmește un proces – verbal care cuprinde împrejurările constatate și îl prezintă comandantului; 

-concomitent, comisia întocmește și proiectul actului prin care se constată întreruperea termenului de efectuare a cercetării administrative; 

-comandantul dispune structurii de asistență juridică transmiterea procesului – verbal și a tuturor actelor efectuate până la acel moment, organului de urmărire penală competent; 

-structura de asistență juridică, odată cu transmiterea actului de sesizare, transmite și solicitarea de constituire ca parte civilă în cadrul procesului penal, în scopul reparării prejudiciului material produs prin săvârșirea infracțiunii; 

-comandantul/șeful unității care a sesizat organele de urmărire penală este obligat să urmărească, prin structura de asistență juridică, desfășurarea întregului proces penal; 

-la primirea ordonanței sau a hotărârii judecătorești, structura de asistență juridică a unității care a făcut sesizarea exercită căile de atac sau, după caz, propune comandantului/șefului unității renunțarea la exercitarea acestora, în termenele prevăzute de dispozițiile procesual-penale incidente. 

-după rămânerea definitivă a soluțiilor prevăzute la alin. (1), comandantul/șeful unității competent emite ordinul/ dispoziția pentru reluarea cercetării administrative de către comisia care a efectuat cercetarea inițială sau de către o comisie nou-desemnată. 

-cercetarea administrativă reluată se efectuează în termenul de 180 zile, care începe să curgă de la data înregistrării la secretariatul unității a soluției pronunțate de organele judiciare sau, după caz, a confirmării că soluția în cauză este definitivă.

                                                                                               ***

Răspunderea materială a militarilor este reglementată printr-un mecanism complex, care poate suporta diferite interpretări și, chiar dacă Curtea Constituțională a eliminat subiectivismul comisiilor de cercetare administrativă din procedura emiterii deciziilor de imputare, el se manifestă în continuare prin procesele - verbale prin care se propune sesizarea instanței de contencios administrativ și fiscal, chiar dacă pagubele sunt nefondate sau chiar sunt îndeplinite condițiile pentru darea la scădere a acestora din evidența contabilă.

În concluzie, pentru a exista o garanție suficientă că drepturile persoanei cercetate sunt respectate în cursul audierilor și pe întreaga procedură de cercetare administrativă, ar fi oportună asistarea de un avocat specializat în cercetări administrative.